Acasă » 2016 » Februarie » 24 » Valentin sau Dragobete?
10:30 AM
Valentin sau Dragobete?

  Ziua Sf Valentin il comemorează pe Sf. Dwynwen, patron al îndrăgostiților galezi. În Franța, aceasta zi este cunoscută simplu drept Sfantul Valentin și este sarbatorită ca în restul țărilor occidentale.  

  În Danemarca și Norvegia 14 februarie nu este sărbătorită pe scară largă, dar mulți oameni își fac timp pentru a petrece într-un mod romantic cu partenerul de viață sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.

 În Suedia este numită ziua tuturor inimilor. Nu este o sărbătoare oficială.

În Slovenia,un proverb spune că Sfantul Valentin aduce cheile rădăcinilor, așa că pe 14 februarie plantele și florile încep să crească.

 

 

Povestea Sfantului Valentin

 Odata era un împărat roman al cărui nume era Claudiu al II-lea. El era un luptător îndârjit și a avut multe războaie. El a vrut o armată puternică dar majoritatea bărbaților romani nu doreau să meargă în luptă. Împăratul s-a gândit că, in locul luptei, bărbații preferau să stea acasă cu soțiile și copiii lor. In consecinta, Claudiu a decis ca niciunul dintre soldații din Roma să nu se mai poată căsători. Împăratul s-a gândit că această lege îi va face pe bărbați să meargă la război și să lupte ca niște adevărați soldați.

 Valentin, care era un preot crestin, credea că dreptul oamenilor de a sa căsători era dat de Dumnezeu iar Claudiu nu avea dreptul sa-l interzica. El a căsătorit în secret cupluri, cununiile fiind facute în locuri secrete, pentru a nu putea fi gasit de împărat.

 Intr-un final, Claudiu l-a găsit si l-a arestat. Lui Claudiu i-a plăcut personalitatea lui Valentin, considerand că este un om tânăr și înțelept. L-a încurajat să renunțe la creștinism și să devină un soldat roman. Cand Valentin a refuzat, a fost întemnițat și condamnat la moarte. Până în ziua execuției, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi și le-a semnat scriind "Adu-ți aminte de Valentin al tău."

 Valentin a fost executat pe 14 februarie în anul 269 sau 270. Nu se cunosc toate detaliile legate de viata sfantului Valentin si , ca orice legenda, nu se știe dacă are o baza istorica reala.

 

Romania a început să sărbătorească și Valentine's Day, deși avea o sărbătoare tradițională, Dragobetele, care este sărbătorită pe 24 februarie. 

 Etimologic, o parte din numele de Dragobete poate fi găsit și în cuvântul romanesc dragoste.

 

 

Dragobetele

 Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua Indragostitilor, Cap de primavara, Logodnicul Pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 era inceputul anului agricol (uneori ziua iesirii ursului din barlog). Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii, in special tinerii, intra si ei in rezonanta cu ea.

 

 Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul Etnografic al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au adaptat-o, astfel apărând sub diverse nume („Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete”) până când s-a impus în unele zone (sudul și sud-estul României) ca Dragobete.

 Ion Ghinoiu, în „Obiceiuri populare de peste an – Dicționar” (1997), asociază numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populara romaneasca: „zeu tânăr al Panteonului autohton (...), patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești”, fiind identificat cu Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă.  Dicționarul menționează (în plan secund) că Dragobete este și o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu același nume”.

Romulus Vulcanescu, în „Mitologia română” (din 1985) îl descrie ca o „făptură mitică”, fiind „tânăr, voinic, frumos și bun”.

 Folcloristul român Constantin Rădulescu-Codin, în lucrarea „Sărbătorile poporului cu obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele.” scria: „Dragobete e flăcău iubieț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți ...”.

 Exista o legendă potrivit căreia „Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia”. Acesta era „o ființă, parte omeneasca și parte ingereasca, un june frumos și nemuritor, care umblă în lume ca și Sântoaderii și Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme și fărădelegi”. 

  Dragobetele mai poate fi întâlnit și sub denumirea de „Dragomir”, cunoscut ca un cioban care o însoțește pe Baba Dochia în călătoriile prin munți. De asemenea, Dragobetele reprezinta un simbol al primăverii, iar de ziua lui se sărbătorea înnoirea firii și se pregătea de primavara.

 O alta reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Năvalnic, în folclor fiind răspândită ideea ca Maica Domnului l-a transformat în aceasta pe Dragobete deoarece el a încercat din nesăbuință să-i încurce cărările.

 

  Obiceiuri de Dragobete

 Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau și fragi infloriți, aceștia erau adunați în buchete și se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele:

„Floride fraga/

Din luna lui Faur/

La toată lumea sa fiu dragă /

Urâciunile să le desparți”.

 Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele!

 Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității.

 

  Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.

 Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul.

 

 Există o serie de obiceiuri legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită

 În această zi, nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor.

 În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară


  În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necasatorite sa stranga, de Dragobete, zapada ramasa pe alocuri, zapada cunoscuta drept “zapada zanelor”. Apa rezultata prin topire era considerata ca avand proprietati magice in iubire si in descantecele de iubire, dar si in ritualurile de infrumusetare. Se credea ca aceasta zapada s-a nascut din surasul zanelor. Fetele isi clateau chipul cu aceasta apa pentru a deveni la fel de frumoase si atragatoare ca si zanele.

 

 In unele zone ale tarii, ajunul zile de Dragobete este asemanator ca simbolistica noptii de Boboteaza. Fetele tinere, curioase sa isi afle ursitul, isi pun busuioc sfintit sub perna, avand credinta ca Dragobete le va ajuta sa gaseasca iubirea adevarata.

(Surse: Wikipedia.org, crestinortodox.ro, traditii.ro, ziarulunirea.ro, facebook, etc)

Categorie: Actualitate | Vizualizări: 148 | Adăugat de: mcteo | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
avatar